Secretele Vaticanului 13/2

Secretele Vaticanului 13/2 . In 1969 , soarta sa capata o alta turnura . Ca inlocuitor al batranului cardinal Alberto di Jorio , presedintele IOR-ului , Paul al-6-lea , propune numele lui Marcinkus . Ce poate fi mai nimerit ptr un american descurcaret si lipsit de complexe decat sa administreze afaceri banesti de care nici un prelat din Roma nu ar vrea sa se ocupe  ? Nimeni nu indrazneste sa conteste alegerea papei . Cu toate astea , fericitul ales n-are nici o competenta in domeniu . Marcinkus insusi va afirma mai tarziu ca singura lui experienta financiara se limita la cheta de dupa mesa duminicala din parohia sa din Chicago si ca a vrut sa refuzeze postul : ,,,DE CE nu luati pe altcineva , eu nu am nici o experienta in domeniul bancar''' .  Iar replica ar suna cam asa : ,,,NU trebuie sa faceti altceva decat sa supravegheati........''' .  Este foarte adevarat ca , in principiu , presedintele IOR , nu se ocupa el insusi de tranzactii , limitandu-se la supervizarea acestui organism de rang secund , complicat , dar necesar , care administreaza conturile ordinelor religioase si ale asociatiilor catolice . In Biserica , indiferent de rangul pe care-l are , nimanui nu-i face placere sa vorbeasca despre bani . Si aceasta stare de fapt dureaza de 2000 de ani . Nimeni nu stie cum sa discute cu un bancher , cum sa negocieze un pret , sa obtina un imprumut , sa pretinda un drept , sa reduca un cost , sa elibereze o suma de bani . Putini preoti care accepta sa-si asume aceste sarcini ingrate , cu riscul de a-si murdari mainile , reprezinta o binecuvantare ptr aceasta institutie aflata totusi in situatia de a manevra sume frumusele . De altfel , totul este relativ cand se vorbeste despre ,,bogatiile'' Bisericii : De exemplu in anii 1990 , bugetul Vaticanului era de 1,2 miliarde de franci , adica de 4 ori mai mic decat simplul buget de functionare al Comunitatii Europene-[CE] . Si pe urma , de cand Sfantul Scaun si-a redobandit autonomia in 1929 , Vaticanul nu sa confruntat niciodata cu probleme financiare . Oricum , vremurile se schimba , de la o epoca  la alta . Dupa Conciliul Vatican 2 , cheltuielile generale au inceput sa creasca vertiginos : Toate sinagogile episcopale , acele noi dicastere , acele comisii ce trebuiau sa se intruneasca , infintarea noilor nuntiaturi , eforturile depuse in materie de comunicare , fara a mai vorbi de calatoriile apostolice pina la capatul lumii , care in final , au costat foarte scump . A fost nevoie sa se gaseasca noi surse de finantare , ca sa numai vorbim de rationalizarea bugetelor in decursul timpului . In 1981 , Ioan Paul al-2-lea a creat un  consiliul format din 15 cardinali , avand drept scop rationalizarea contabilitatii generale . Printre acestia , binenteles , un neamt-[Hoffner - arhiepiscop de Koln] si un american-[Krol - arhiepiscop de Philadelphia] . Faptul nu este intamplator , ca un alt american a fost promovat in fruntea IOR-ului  . Marcinkus pleaca ptr un stagiu de cateva zile la Chase Manhattan-[New York] , apoi la Continental Bank-[Chicago] , unde i se explica ce este o actiune , un CEC de calatorie , un credit pe termen lung . Restul , spune el , este ,,o chestiune de organizare'' . Secretara sa , Vittoria Marigonda , impreuna cu care va colabora aproape 20 de ani , lucrase mai inainte ptr o societate de/la bursa : Ea va sti sa-si ghideze patronul in folosirea acestui nou vocabular de specialitate . In 1981 , lui Marcinkus i se incredinteaza , in plus , postul de viceguvernator al Cetatii Vaticanului : Pentru responsabilii din Curie , gestiunea finantelor si organizarea acelui ,,GUVERNATORATO'' al Vaticanului-[muzee , parcari , supermarketuri , cladiri , farmacie , gradini , salarii ale personalului......etc] , reprezinta cam acelasi lucru . Uni atrag atentia ca el nu detine suficiente calificari , dar  , la vremea aceea , CINE DIN SANUL CURIEI POSEDA ACESTE CALIFICARI ? Ocazional se ocupa si de organizarea diferitelor vizite in strainatate ale lui Paul al-6-lea . Acesta , nu va calatori atat de mult pe cat o face mai tarziu Ioan Paul al-2-lea . Cumularea celor doua sarcini nu pare a fi insurmontabila , permitandu-i sa ramana in contact direct cu papa , sa intretina relatii la varful ierarhiei , si de asemenea , sa fie cu ochii in patru . . Dar va avea de infruntat critici acerbe si zvonuri rauvoitoare . Faptul ca un strain dispunea de atata putere la Roma , ii nemultumea pe anumiti membrii ai Curiei . Cate persoane stiau ca acea imagine de prelat puternic , solitar si controversat , ascundea o alta realitate ? Binenteles , era a unui om incompetent , neglijent si irensponsabil . -------------------CERCURI DUBIOASE----------------In 1969 , cand si-a preluat functiile in cadrul IOR , Paul Marcinkus a facut cunostinta cu un batran  ,,self-made man'' sicilian devenit bancher , Michele Sindona . Respectivul se mandreste cu faptul ca este un apropiat al papei Paul al-6-lea , pe care il frecventa nu de mult la Milano , in cadrul miscarilor Actiunii Catolice . El a fost cel care l-a consiliat pe papa atunci cand noua legislatie italiana a constrans IOR-ul sa devina o banca independenta , iesind de sub tutela fiscului italian . Marcinkus il admira pe Sindona si modul in care acesta stapaneste circuitele financiare . Nici nu-i trece prin cap ca simpaticul sau interlocutor este un apropiat al MAFIEI  , potrivit anumitor surse , fiind chiar unul dintre principalii administratori financiari ai acestia , iar activitatea sa de consiliere serveste inainte de toate ,  intereselor propiei sale banci , Banca Unione din Milano . In 1975 , metodele lui Sindona conduc la un faliment fraudulos si spectaculos , actiunile false si contrafacute la Vatican in contul MAFIEI , ceea ce , inca de pe atunci , arunca oprobiul asupra IOR-ului . Din culise , anumiti prelati incep sa-i reproseze voalat lui Marcinkus legaturile cu prietenii sai cam dubiosi , retelele sale personale , combinatiile scandaloase ......etc . Marcinkus ramane pe pozitii , iar FBI-ul il scoate basma curata , in pofida criticilor care incep sa curga asupra gestiunii sale . El isi pastreaza increderea in prietenul sau , Sindona . Nici nu-si poate imagina ca acesta avea sa sfarseasca otravit de o cafea cu cianura , in celula sa dintr-o inchisoare venetiana in 1986 . Marcinkus nu stie ca Sindona este un apropiat al lui Licio Gelli , mare maestru al Lojei P2 . De altfel , in urma unei perchezitii efectuate intr-o zi din luna martie a anului  1981, la vila bancherului sicilian , politia italiana intra in posesia unei liste de 126 de nume , care vin sa confirme ca in PROPAGANDA DUE se intersectau interese financiare , servicii reciproce si multe secrete inavuabile . De regula , Sindona este cel care i l-a prezentat lui Marcinkus pe un anume Roberto Calvi , director adjunct la Banco Ambrosiano ........si maestrul al Lojei P2 . Dupa moartea lui Calvi , Marcinkus dezminte ca l-ar fi intanit pe Calvi de ,,mai multe ori'' . Ceea ce nu este adevarat . In decursul mai multor ani , Sindona si Calvi au intretinut cu Marcinkus relatii in acelasi timp profesionale si amicale . Ei si-au dat seama ca prelatul american este novice , ca nu stie mare lucru in domeniul afacerilor , dar , ca face aproape tot ce vrea cu fondurile bancii sale , ca sa nu mai vorbim ca joaca golf cu principalii conducatori episcopali ai puternicei conferinte episcopale americane , cardinalul Krol-[Philadelphia] si cardinalul Cody-[Chicago] . Cu complicitatea lui Licio Gelli , se folosesc de el........de prieteniile sale din interes si de facilitatile creditoare..............ptr a-l promova pe Calvi in fruntea institutiei Banco Ambrosiamo in 1975 . Calvi isi implineste astfel visul vietii sale . El vrea cu orice pret sa reuseasca si nu ezita sa apeleze la orice metoda in acest scop : Spalare de bani , firme-fantoma , manipulari ale unor cursuri de la Bursa din Milano...etc . Cu ajutorul lui Sindona , Calvi a profitat de naivitatea lui Marcinkus ptr a implica Vaticanul in incercarile sale disperate de a-si redresa afacerile . Tentativa lui n-ar fi putut sa reuseasca fara complicitatea pasiva si flegmatica a marelui bancher al Sfantului Scaun . In schimbul sustinerii sale , Marcinkus ii ceruse lui Calvi o scrisoare care absolvea Vaticanul de orice responsabilitate , ceea ce nu costa prea scump . Marcinkus se dovedea interesat sa ajute Banco Ambrosiamo ptr simplu motiv ca IOR-ul detinea in amintita banca numeroase creante ............cu riscul de a intra intr-un joc prea putin recomandabil .........si de a pune in pericol pensiile personalului din Vatican .------------SUB PROTECTIA LUI PAPA IOAN PAUL-AL-2-LEA---------- In 1982 , implicarea Bisericii in scandalul Ambrosiano nu mai putea fi contestata . Astfel , in anul urmator , justitia italiana , pune sub acuzatie trei principali responsabili ai IOR-ului : Pe monseniorul Marcinkus , presedinte , pe Luigi Menini , vicepresedinte , si pe Pelegrino de Stroebel , contabilul-sef . Dar cei trei inculpati nu vor raspunde somatiei si vor ramane protejati de zidurile groase ale Cetatii Vaticanului , stat suveran , deci inviolabil , unde acestia se ascund cu complicitatea papei . Dupa numirea sa , papa Ioan Paul al-2-lea l-a tratat cu o deosebita simpatie pe Marcinkus .  Mai intai ptr ca era lituanian , iar papa nutrea fata de aceasta tara o inclinatie deosebita , mama sa fiind de origine lituaniana .  Apoi , intr-un univers in care se sopteste mult pe la colturi , unde domneste litota asasina , unde milostenia crestina nu este intotdeauna la ordinea zilei , acest american cu vorbirea directa si cu maniere brutale , se dovedeste a fi pe placul polonezului-[papei] . In sfarsit , Karol Wojtyla nu detesta nimic mai mult ca nedreptatea , barfele , s-au linsajul mediatic . In doua cuvinte el exprima ,,Intr-adevar , presa este prea cruda cu el.........atata vreme cat nu se vor furniza dovezi in sprijinul acuzatiilor , va ramane in functia sa'' . De aici si pina a acoperi un episcop urmarit de justitia italiana nu mai este decat un pas ...............pe care Ioan Paul al-2-lea il face fara nici un scrupul . O noua inculpare este formulata impotriva monseniorului Marcinkus , in 1986  , iar papa nu-i da curs , mentinandu-se pe aceasi pozitie . In apararea sa , Vaticanul invoca intotdeauna faptul ca IOR beneficiaza de extrateritorialitate . Dupa Acordurile de la Laterano-[1929] , Cetatea Vaticanului ancheteaza propriile procese si isi judeca cetatenii . De altfel , nici nu exista vreun acord de extradare incheiat intre Italia si Sfantul Scaun . Ioan Paul al-2-lea il va pastra in post pe Marcinkus , cel putin fictiv , pina la incetarea urmaririlor impotriva lui , in martie 1989 . Pontiful polonez nu se preocupase niciodata de situatia conturilor . Singurul lucru care-l interesa era sa poata strecura plicuri cu cate 50000 s-au 80000 de dolari unuia s-au altuia dintre episcopii lumii a treia veniti la Roma sa-si pledeze cauza . Presedintele IOR in persoana era cel care aducea banii , la cererea secretarului Stanislaw Dziwisz , urcand cu liftul pina la biroul papal de la etajul al-3-lea al palatului apostolic , si/s-au care furniza direct unei eminente s-au alteia , ce se pregatea sa ia drumul vreunei dioceze din Africa.... . In 1990 , consiliat de anturajul sau , suveranul pontif polonez duce la bun sfarsit reformarea practicilor financiare ale Vaticanului , incredintandu-i cardinalului Szoka ....inca un american.....controlul asupra afacerilor economic ale Sfantului Scaun , cu doua conditii foarte simple : Profesionalism si transparenta , cele doua calitati de care ducea cel mai mult lipsa monseniorul Marcinkus . Succesorul acestuia in fruntea IOR-ului , Angelo Caloia , el insusi bancher milanez , avea sa spuna despre Marcinkus : ,,Era un tip superficial , care se limita la aproximari , fara indoiala prost consiliat , dar de o cinste absoluta....'' . Nimeni nu va mai auzi de ,,Bancherul lui Dumnezeu'' . Intors din Statele Unite unde redevine ,,un simplu preot'' , Marcinkus moare in februarie 2006 , la varsta de 84 de ani , intr-un cartier din Phoenix , Arizona , ducand cu el in mormant , fara indoiala , multe secrete inedite . -------Biografia dat--------CORNWELL JOHN , Comme un voleur dans nuit , Robert Laffont , 1989 . --PLUNKETT PATRICE , L'Opus Dei , Presses de la Reaissance , 2006 . --WENGER ANTOINE , Le Cardinal Villot-[1905-1979] , Desclee de Brouwer , 1989 . --YALLOP DAVID , Au nom de Dieu , Christian Borgois , 1984 . ---Autor B.Lecomte .