SECRETELE VATICANULUI-7/1- . Roma -Joi-11-octombrie-1962- , Conciliul Vatican -2- a fost inaugurat in acea dimineata . Ceremonia deschiderii a fost grandioasa . Inainte de rasaritul Soarelui , un val de episcopi invadase labirintul Salii Muzeelor din Vatican . Imbracati in vesminte episcopale , purtand pe cap mitra alba , mai inainte de a se pierde cortegiul care , la ora -8,30- a inceput sa se scurga agale prin interminabila Galerie Lapidaria . Sase cate sase , cu cardinali in frunte , au pornit de-a lungul coloanelor lui Bernini --- au tranversat piata San Pietro , neagra de lume , si au patruns solemn in bazilica , al carei haos fusese transformata intr-o gigantica sala de congres . Apoi -Ioan-al-23-lea si-a facut intrarea pe --SEDIA GESTORIA-- , traditionala lectica , in aclamatiile credinciosilor si in sunetele muzicii -[VENI CREATOR SPIRITUS] . Dupa marea mesa , papa a rostit un discurs cu accente evanghelice si profetice : GAUDET MATER ECCLESIA . Ioan -al-23-lea a explicat in ce mod va trebui sa permita CONCILIULUI VATICAN -2- sa se consacre , in mod hotarator si fara tema , lucrarii impuse de epoca noastra . Biserica , sustinea el , trebuie sa procedeze in asa fel incat oamenii , familiile , poporul sa-si intoarca in mod real sufletul catre cele sfinte . El isi caracteriza discursurile vremii , alegandu-si cu grija cuvintele : - BISERICA PREFERA SA RECURGA LA REMEDIUL INDULGENTEI MAI CURAND DECAT SA AGITE IN AER ARMELE SEVERITATI - .
Batranul pontif , cu chipul bland , i-a infierat pe -PROFETII DEZASTRELOR- si a dezmintit faptul ca Biserica ar avea ca ideal -Restaurarea- unei -Varstei de Aur-. In mai multe reprize , a aruncat o privire furisa catre cel mai apropiat vecin al sau din dreapta - cardinalul Alfredo Ottaviani - inalt prelat din Sacra Congregatie a Sfantului Oficiu . Cei doi se cunosc de multa vreme , dar nu sunt , in aceasta zi solemna , pe aceeasi lungime de unda . Ottaviani dezaproba ideea de a deschide portile Bisericii tuturor curentelor istoriei . Isi pusese in minte , de la inceputul dezbaterilor , sa impiedice aceasta nebuneasca intreprindere care putea expune unor mari riscuri institutia papala , asa cum o voisera ultimii papi , de la Pius-al-9-lea la Pius-al-12-lea . Roma , sambata , -13-octombrie-1962- in piata -San-Pietro- ploua torential , in vreme ce se deschide prima -Congregatie Generala- care ii reuneste , in interiorul bazilicii , pe cei aproape -3000- de participanti in cadrul -CONCILIULUI VATICAN-2- . Cerul nu le este favorabil in aceasta zi -- sa fie oare o prevestire rea ? Sub Colonadele lui Bernini -- desigur -- care-i apara pe cei care sosesc de rafalele de ploaie , atmosfera se dovedeste vizibil mai tensionata . Discursul promitator al Papei Ioan-al-23-lea rasuna inca in amintirea participantilor -- dar -- parintii conciliari se simt de data aceasta , stransi cu usa . Cel de-al -21- lea conciliul general al Biserici Catolice va incepe in cateva minute si nimeni , absolut nimeni , nu stie ce intorsatura va lua acest eveniment iesit din comun . In momentul in care patrunde la randul sau in bazilica San-Pietro , respectatul cardinal Lienart , Episcop de Lille , il vede apropiindu-se , cu o hartie in mina , pe colegul sau din Bourges , cardinalul Joseph Lefebvre -- varul viitorului sef al disidentei integriste , care figureaza , si el , printre cei -2300- episcopi prezenti : -EMINENTA , VOM FI INVITATI SA VOTAM PTR NUMIREA MEMBRILOR CELOR -10- COMISII CARE VOR JUCA UN ROL ESENTIAL IN CONCILIUL --- DAR NE CUNOASTEM SUFICIENT PTR A FACE O ALEGERE POTRIVITA . MI SE PARE FOARTE GRAV . AVETI AICI UN TEXT PRIN CARE CEREM VOTUL SA FIE AMANAT : CA MEMBRU IN PREZIDIU , POATE CA VETI PUTEA INTERVENI IN ACEST SENS . In ajun , pe seara , la sfarsitul receptiei oferite de ambasadorul Frantei de pe linga Sfantul Scaun , arhiepiscopului de Bourges i se transmit documentul redactat in latina de monseniorul Garrone , episcop-adjunct de Toulouse . De la sosirea sa la Roma , Garone observa cu neliniste ca interlocutorii sai din Curie , de la cel modest -MINUTANTE- la cardinaul Tisserant , decanul Colegiului Sacru , care sunt lipsiti de orice entuziam , chiar ostili fata de organizarea conciliului . El si-a dat seama de procedura alegerii comisiilor conciliare --- si urmareste blocarea lucrarilor adunarii . El si alti cativa prieteni , membri ai delegatiei franceze --- monseniorul Ancel , monseniorul Larrain , canonicul Martimort --- au elaborat minutios acest text fara sa-si imagineze ca el avea sa schimbe mersul lucrurilor . Fara o vorba , Lienart ia foaia de hartie din mina lui Lefebvre si se aseaza la masa prezidiului , in apropiere de scara care duce spre mormantul Sfantului Petru , in fata tronului papal gol . Nu e sigur ca va da acest curs acestei sugestii putin cam arogante . Pericle Felici , cardinal si secretar general al conciliului , va da cu siguranta indicatiile lamuritoare inainte votului --- TOTUSI TREBUIE SA ACCEPTE INEVITABIL --- AJUTOARELE LUI FELICI AU DISTRIBUIT PARTICIPANTILOR -10- FOI DE HARTIE , PURTAND FIECARE NUMELE UNEIA DINTRE VIITOARELE COMISII ALE CONCILIULUI , PRECUM SI LISTA MEMBRILOR DIN VECHIILE COMISII , CELE CARE ELABORASE -SCHEMELE- PREGATITOARE . Pe fiecare foaie , cei prezenti trebuie sa scrie -16- nume . Adica , 160 de nume in total --- si asta pe loc , desi nici unul dintre ei nu cunoaste nici macar o zecime - o sutime dintre episcopii prezenti . Tomai pe acest aspect mizeaza organizatorii . Manevra este limpede : -Noile comisii vor reproduce automat -Grosso Modo- , componeta comisiilor pregatitoare . Faptul ca aceasta mistificare subtila nu se doreste tocmai democratica este un aspect secundar -- Biserica nu este un parlament -- dar ea transforma cu buna stiinta conciliul intr-o formidabila sala de inregistrare menita sa ratifice textele elaborate in umbra de birocratii Curiei -- persoane respectabile , competente , fara indoiala , dar cu putina imaginatie si foarte indepartate de realitatile lumii . Oare pe coridoarele dicasterelor din Roma bate vintul unei cumplite neintelegeri a situatiei ? Cum sa te astepti ca tot cei care au pregatit aceste texte sa ceara apoi reconsiderarea lor ? Ce se va mai alege de acel -AGGIORNAMENTO- la care facuse apel papa Ioan-al-23-lea cu cateva zile mai inainte in urarile sale -- daca reuniunea este din capul locului constransa , triata , controlata , asteptizata ? In momentul in care Felici se pregateste sa ceara preotilor sa treaca la vot , Lienart se apleaca spre vecinul sau din dreapta , cardinalul Tisserant , care prezida sedinta : EMINENTA - NU VRETI SA INTERVENITI PTR A NE ACORDA UN TERMEN DE GANDIRE ? . NU POT SA FAC ASA CEVA -- PROGRAMUL ACESTEI SEDINTE NU COMPORTA NICI O DISCUTIE . ATUNCI - DATI-MI CUVANTUL . NICI ASTA NU POT - NIMIC DIN TOATE ASTEA NU ESTE PREVAZUT . iN ACEST CAZ - SCUZATI-MA - IL VOI LUA EU . Fara sa mai astepte raspunsul lui Tisserant , cardinalul Lienart se ridica si la microfon , stapanindu-si emotiile , sugereaza linistit - in latina - ca votul sa se amane , ptr ca preotii participanti la conciliul sa se cunoasca mai bine intre ei si ptr a permite celor -42- de conferinte episcopale sa aduca la cunostinta numele colegilor cei mai potriviti sa intre in comisii....... . Interventia ar fi putut sa fie doar o motiune de ordin tehnic , aproape fara importanta . Dar dintr-odata izbucnesc in bazilica aplauze puternice . Imediat , cardinalul Frings , Arhiepiscop de Koln , si el membru al prezidiului se ridica la randul sau si ia cuvantul . El precizeza ca vorbeste in numele sau si al colegilor Dopfner , din Munchen , si Konig , din Viena : NOI SUSTINEM PROPUNEREA CARDINALULUI LIENART SI CEREM CA ALEGEREA MEMBRILOR DE COMISII SA FIE AMANATA PTR MARTEA VIITOARE . Noi ropote de aplauze , vii , prelungite , eliberatoare . Cardinalii , episcopii , expertii , isi dau bine seama ca organizatorii conciliului nu prevazusera una ca asta , ca un graunte de nisip blocase masinaria institutionala bine pusa la punct de -Curia romana- , si ca preotii conciliari , in numee poporului creste cand tocmai preluasera puterea . Este ora -10,30- si prima sedinta plenara a Conciliului Vatican-2- a durat -50- de minute . In acele momente , cursul istoriei Biserici Catolice s-a bifurcat .-----------------------------------Totul a inceput duminica , 25-ianuarie-1959- la bazilica , San Paolo fuori le Mura , de pe via Ostiense . In ziua aceea , papa Ioan-al-23-lea , ales cu -90- de zile inainte , incheia traditionala saptamina de rugaciune ptr unitatea crestinilor . Dupa ceremonie , in cadrul unui consistoriu secret , intrunit la primul etaj al cladirilor manastiresti , in sala de consiliu a calugarilor benedictini , hotarase sa ia cuvantul in fata a -20- de cardinali placizi , carora nici nu le trecea prin minte ca avea sa le cada cerul in cap : -VENERABILI FRATI SI IUBITI FII.... . Nimic nu anticipa ca alocutiunea avea sa ocupe un loc important in istorie . Totusi cei -18- membri ai colegiului Sacru ridica privirea , atenti , atunci cand papa ajunge la scopul intrunirii : -CU UN OARECARE TREMUR DE EMOTIE..... . DE CE oare papa emotionat ? Pentru ca acest batran pontif , zis de -tranzitie- anunta deodata doua decizii majore : -Un sinod ptr dioceza din Roma si un conciliul ecumenic ptr Biserica Universala . UN SINOD , UN CONCILIUL , ASTA ERA , SI IN PLUS , ACTUALIZAREA CODULUI DE DREPT CANONIC . Trei santiere , trei deschideri -importante- sugerate papei , potrivit propiilor sale cuvinte , de -- primele sale luni de prezenta si contact cu mediul ecleziastic din Roma -- . Un cuvant rezuma totul , un cuvant italian care se va afla apoi pe buzele tuturor : BISERICA TREBUIE SA TREACA PRINTR-UN -- AGGIORNAMENTO -- SA SE PUNA DEACORD CU PREZENTUL . Papa ii va marturisi mai tarziu secretarului sau , don Loris Capovilla , ca s-a simtit descumpanit vazand --stupoarea-- care pusese stapanire pe cardinali . Se astepta sa fie inconjurat de toti , felicitat , poate chiar criticat de ei . Discursul sau , dimpotriva , a fost urmat de o tacere apasatoare . Nici aplauze , nici un cuvant , nici macar o miscare . Cardinalii ramasesera cu gura cascata . Ei au inteles repede ca nu era vorba de o dorinta cucernica , de o binevoitoare invitatie la reflectie , ci de o decizie luata , dupa cum spusese chiar papa , cu fermitate si hotarare . Singurul care nu s-a aratat surprins a fost cardinalul Domenico Tardini , pe care Ioan-al-23-lea il numise Secretar de Stat si pe care-l informase cu -4- zile mai inainte de --programul-- sau . Dupa cum relateaza papa , Tardini facuse --ochii cat cepele-- dar reactia sa pozitiva ii adusese o usurare batranului pontif care , cu cateva rare si discrete exceptii , nu consultase pe nimeni . Decizia de a convoca un conciliu a reprezentat intr-adevar vointa unui singur om . -Si ce om - . Cine isi putea inchipui ca acest papa avea sa preia o asemenea initiativa ? Acelasi om despre care insusi monseniorul Tardini -- pe timpul cand lucra cu Pius-al-12-lea -- nu vorbea decat ridicand din umeri . Cu -4- luni inainte , pe -28-noiembrie-1958- , fusese nevoie de -11- tururi de scrutin ptr ca cei -51- de cardinali ai conclavului sa-l desemneze pe cardinalul Angelo Giuseppe Roncalli , patriarhul Venetiei , sa-i succeada lui Pius-al-12-lea , preferat fiind altor --PAPABILI-- ai vremi : -Agagianian , Lercaro , Tisserant , Ruffini , precum si Valeri . Noul papa , in varsta de -77- de ani , alesese numele de Ioan , si nu de Pius , ptr a demonstra ca nu se situa la nivelul eminentilor sai predecesori . Foarte adevarat ca , dupa domnia glorioasa a lui Pius-al-12-lea , maiestuos si imperial , nici un cardinal nu mai putea pretinde o asemenea succesiune . Din aceasta cauza , Ioan al-23-lea a fost considerat , din capul locului ,-UN PAPA DE TRANZITIE- : dupa Pius-al-12-lea , fara putinta de tagada , orice alt papa ar fi fost calificat astfel . Si cu atat mai mult , Roncalli cel simpatic si cumsecade --- cu un trup rotofei , si un chip binevoitor , exact opusul impozantului sau predecesor , cu o silueta hieratica si o mina severa . Francezii , care-l cunosteau bine de pe cand fusese nuntiul apostolic la Paris , au pastrat amintirea unui om simplu , lipsit de profunzime , razpunzand prin piruete verbale si -fioretti- la chestiunile cele mai serioase . O educatie traditionala -- un profil de preot de tara -- un caracter diplomatic fara stralucire -- o sinecura pastorala la Venetia : - nimic care sa faca din el un revolutionar . Revolutionar ? Ideea in sine a conciliului , la drept vorbind , nu era nici ea pe deplin revolutionara . In mai multe randuri , sub Pius-al-11-lea si Pius-al-12-lea , aparuse ideea de a pune capat formal precedentului conciliul numit -AL VATICANULUI- care fusese brutal intrerupt de razboiul din -1870- , dupa ce fusese consfintita suprematia Episcopului de Roma si dogma infailibilitatii pontificale . Papa al-11-lea , abia ales , ii consultase pe episcopi si intrunise o comisie de teologi asupra subiectului , dar nu-i daduse curs : reuniti intr-un consistoriu secret , pe -23-mai-1923 , cardinalii se aratasera aproape in unanimitate in defavoarea acestei initiative . Dupa al doilea razboi mondial , Pius-al-12-lea deschisese din nou dosarul , pe care-l incredintase unei comisii interne , prezidate de monseniorul Ottaviani , asesor al Sfantului Oficiu , si alcatuite din teologi alesi de aceasta din urma . Contextul se schimbase in mod radical . Mai intai , numeroase chestiuni ramase in suspensie din -1870- isi gasisera rezolvarea in noul -COD DE DREPT CANONIC-[1917] , si ACORDURILE DE LA LATERANO-[1929] . Apoi problema [modernismului] centrala la sfarsitul secolului al-19-lea , lasase locul altor mari preocupari si indeosebi cele a -COMUNISMULUI ATEU-. Raspunsul nu a mai fost o surpriza : -Mai intai , de vreme ce Conciliul Vaticanului consfintea suprematia si infailibilitatea papei , - de ce sa se puna in discutie aceste principii la ora la care Biserica , confruntata cu o lume ostila , trebuia sa evite sa-si risipeasca fortele ? Mai intai , de vreme ce Conciliul Vaticanului consfintea suprematia si infailibilitatile pontificale , stabilita de Vatican -1- , nu golea de continut insasi ideea de conciliul ? La ce bun sa mai fie intruniti formal episcopii daca se considera ca papa are , prin forta imprejurarilor dreptate in principalele chestiuni doctrinare ? In fine , ce impact ar fi avut un conciliu la inceputul anilor -1950- , cand zeci de episcopi putrezeau in temnitele comuniste ? Mai putin ca oricand papa putea reuni in jurul sau , in conciliu , totalitatea episcopilor planetei . Amenintarea comunista , chiar daca n-a figurat niciodata in textele oficiale ramanea prezenta in mintea tuturor . Ca si condamnarea sa : -Alinierea de fapt , daca nu de drept , a Vaticanului la democratiilor occidentale nu ar fi facut sa para invechita orice reflectie asupra unitatii crestinilor sau a libertatii religioase ? Principalul obstacol in calea Conciliului il reprezenta Razboiul Rece . Cu prilejul Conclavului din octombrie -1957- Ottaviani pomenise discret despre acest subiect catorva cardinali , printre care si Roncalli , viitorul papa , si Frings , Arhiepiscopul de Koln . Nimic foarte concret . In aceste vagi discutii de culise , nu se punea problema decat a unui conciliu fara anvergura , chiar expeditiv , care i-ar fi mobilizat pe episcopi timp de cateva luni ale anului -1959 . La cinci zile dupa alegerea sa din -28-octombrie-1958- Ioan-al-23-lea testase cateva eminente --- avem dovada acestei actiuni pe una dintre primele pagini de audiente ale noului pontificat -- printre care pe ultraconservatorul cardinal -Ruffini , Arhiepiscop de Palermo , care fusese unul dintre confidentii apropiati ai lui Pius-al-12-lea si a altor cativa anume : -monseniorul Urbani-[Venetia] , monseniorul Bortignon-[Padova] .... . Parerea generala era ca in contextul international -- Razboiul Rece , si decolonizarea -- nu era indicata o asemenea reuniune . In al sau -Jurnal al Sufletului- , Ioan-al-23-lea da lamuriri asupra -marii indurari- pe care o revarsase Dumnezeu asupra lui , insuflandu-i aceasta idee foarte simpla . El adauga : PRIMUL CARE A FOST CUPRINS DE ACEASTA SUGESTIE AM FOST CHIAR EU , FIINDCA NIMENI NU-MI DADUSE VREODATA ACEASTA IDEE . Pe -9-ianuarie-1959- Ioan-al-23-lea ii marturiseste unuia dintre apropiatii sai , monseniorul Giovanni Rossi : -STII , DON GIOVANNI , NU SFANTUL DUH IL ASISTA PE PAPA -- LUCRURILE STAU TOCMAI INVERS . EL ESTE CEL CARE FACE TOTUL . CONCILIUL ESTE IDEEA LUI . Dupa cateva zile , da aceeasi explicatie si secretarului de stat numit de curand , cardinalului Tardini : -BRUSC , S-A IVIT IN NOI O IDEE MAREATA SI NE-A LUMINAT SUFLETUL . DE PE BUZELE NOASTRE S-A DESPRINS UN CUVANT GRAV , IMPERATIV . GLASUL NOSTRU ROSTESTE PTR PRIMA DATA : -UN CONCILIUL- . Si poate ca astfel , tot referindu-se la Sfantul Duh , Ioan-al-23-lea si-a atras cateva reactii putin magulitoare , inclusiv pe culoarele palatului apostolic : -PAPA MAI ARE CAPUL PE UMERI ? -CUM POATE SA INDRAZNEASCA ? intreaba un cardinal[?]. ASTA-I RODUL LIPSEI DE CULTURA SI DE EXPERIENTA , strecoara un al treilea .SE INDREAPTA SPRE ESEC , estimeaza unul si altul , dintre cardinali de fata .------INDRAZNEALA LUI IOAN-AL-23-LEA---------------------Vestea convocarii conciliului a facut inconjurul lumii in cateva ore . Ea a suscitat numeroase reactii , uneori foarte pozitive , in special in Europa de Nord , in Germania , Canada , Franta . La Paris , ziarul -LA CROIX- titreaza a doua zi : UN GEST DE CALMA INDRAZNEALA . Curios lucru , in randul laicilor angajati , a intelectualilor , in miscarile Actiunii Catolice , se doreste ca in cadrul Bisericii sa se produca in cele din urma o schimbare . Dar la Roma domneste perplexitatea . S-a cautat zadarnic in zilele acelea o reactie in -OSSERVATORE ROMANO- : Ziarul Sfantului Scaun nu a publicat interventia papala de la bazilica San Paolo fuori le Mura , limitandu-se la un comunicat de -23- de randuri , emfatic si laconic , al Secretarului de Stat . Nici a doua zi , nici in zilele urmatoare , cotidianul Vaticanului nu face vreo mentiune cu privire la viitorul conciliu . Aceeasi discretie se manifesta si in importanta revista -CIVILTA CATTOLICA- , floarea Companiei Iezuitilor , care omite cu desavarsire textul papei si nu consacra conciliul , pe intreg parcursul anului -1959- , decat o simpla trecere in revista in numarul sau din aprilie . Teologul Yves Congar , observator fin , va nota in lucrarea sa -Jurnalul Conciliului : AVEAI IMPRESIA CA LA ROMA , O INTREAGA ECHIPA SE STRADUIA SA SABOTEZE PROIECTUL PAPEI --- AI FI ZIS CHIAR CA PAPA ISI DADEA PERFECT SEAMA DE ASTA . El insusi afectat de afacerea preotilor-muncitori , a vazut de indata in ce mod intuitia lui Ioan-al-12-lea putea fi sustinuta de poporul crestin , departe de intrigile interne ale Vaticanului . Dar opinia publica , prin vointa expresa a cardinalilor , este tinuta cu grija departe de pregatirea conciliului . Cardinalii stiu ca o asemenea initiativa risca sa provoace dezbateri virulente , polemici inoportune si devieri periculoase . Prin urmare , se da ordin tuturor participantilor din comisii sa nu sufle o vorba in exterior : -Misterul cel mai absolut avea sa invaluie cei doi ani de pregatire a Conciliului . Tocmai acest aspect explica de ce interesul manifestat de Mass-Media si de mediile diplomatice --- o constatam din telegrama ambasadorului francez Roland de Margerie --- ce scade in primavara din lipsa datelor , atentia fiind acum captata de relatiile sovieto-chineze si tulburarile din Congo-ul belgian .-----------------va continua--------
