SECRETELE VATICANULUI-7/2-.Papa insa revine cu regularitate asupra subiectului , dar fara sa impuna nici metode , nici continut . El intelege sa pastreze libertatea Conciliului in spontanietatea sa --- cu toate ca riscurile pe care le presupune aceasta atitudine , incep prin impotmolirea birocratica inca de la inceputul aventurii . CUI SA-I INCREDINTEZE DOSARUL ? Un conciliul nu se organizeaza ca un colocviu de intelectuali sau ca un concert de caritate . Cand isi pusese problema , in 1948 , Pius -al-12-lea -- se adresase Sfantului Oficiu . Dar Ioan-al-23-lea a fost intrebat de catre cardinalul Nicola Canali , decanul cardinalilor-diaconi --- unul dintre cei mai in varsta prelati de la Vatican : PREGATIREA CONCILIULUI VA FI INCREDINTATA TOT SFANTULUI OFICIU ? Raspunsul lui Ioan al-23-lea este : PRESEDINTELE CONCILIULUI ESTE PAPA . Oare , Sfantul Oficiu ,sa fie inlaturat ? . Din -6-februarie-1959- , secretarul de stat Tardini propune reunirea unei comisii speciale , restranse , alcatuite dintr-un mic grup de cardinali cu un secretariat compus din experti , care va fi insarcinat sa propuna episcopilor din lumea intreaga un chestionar . Aceasta comisie -ANTE- pregatitoare va fi incredintata Congregatiei ptr Afacerile Extraordinare , prezidata chiar de cardinalul secretarului de stat . Ea ii va pune la treaba pe secretarii tuturor congregatiilor din Curia Romana ---- cel mai umil dintre ei Pericle Felici , secretar al Rotei Romane-[tribunale ecleziastice a Bisericii Catolice Romane] , asigurand secretariatul . Daca papa evitase Sfantul Oficiu , nu mai putea ocoli Curia . Pe -17-mai-1959 , in ziua de Rusalii , este infiintata comisia -ANTE- pregatitoare . De la prima sa intrunire , din -26-mai , se pune o problema emblematica : IN CE LIMBA SE VA VORBI IN CADRUL CONCILIULUI ? Din punctul de vedere al functionarilor Curiei , raspunsul este cum nu se poate mai evident : IN LATINESTE , BINENTELES . Unii propun ca episcopii sa poata cel putin raspunde in engleza si franceza , dar declanseaza o furtuna de proteste generale . Reactiile contrariate ale ortodocsilor de rit bizantin-[care gasesc latina prea -romana- ptr gustul lor]- sau altele ale unor episcopi de pe meleaguri indepartate , cum ar fi don Helder Camara , nu vor duce la nici un rezultat . Papa insusi este cel care decide , pe -20-iunie-1961- sa suprime regula si sa tolereze anumite interventii , adica --INTR-O LIMBA VIE--. In decursul acestei prime intruniri , Tardini scoate din mapa un proiect de chestionar , mai curand restrictiv , pe care-l supune reprezentantilor tuturor tribunalelor bisericesti . . Cand ia cunostinta de acest chestionar , papa ataca viguros respectiva procedura si hotareste sa trimita tuturor responsabililor Bisericii -- congregatii romane , nuntii apostolici , episcopi titulari - rezidentiali sau auxiliari , conducatori religiosi din ierarhia manastireasca , prelati misionari , rectori ai seminariilor catolice ---- o scrisoare generala , propunandu-le sa trimita la Roma -- IN DEPLINA LIBERTATE SI SINCERITATE -- CONCILIA-[recomandarile] si -VOTA-[dorintele] asupra aspectelor pe care ar vrea sa le vada abordate in cadrul conciliului . Din cei -2812- destinatari , -2150-[dintre care -106-francezi] dau curs apelului papei . Raspunsurile lor sunt sistematic clasate de catre colaboratorii monseniorului Felici . Din Cracovia , tinarul episcop -KAROL WOJTYLA- expediaza un memoriu pe sapte pagini , datat din 30-decembrie-1959 . Unul dintre ultimii care raspund , pe -6-mai-1960 , este , extrem de ciudat , cardinalul Montini , arhiepiscopul de Milano . Episcopii germani sunt singurii care trimit un raspuns colectiv . In total , aceste documente oscileaza de la simpla confirmare de primire pina la un lung raport plin de analize minutioase si de sugestii foarte elaborate . Sunt abordate toate subiectele . Din -9438- de propuneri recenzate --- cele mai indraznete sosesc in general din Europa de Nord-Vest -[Tarile de Jos , Germania , Scandinavia] , unde catolicii au fost dintotdeauna inclinati catre schimbari in amintirea Reformei , si , din alte ratiuni specifice , de la crestinii din Orient . Cele trei subiecte abordate mai frecvent sunt : -- Rolul Episcopilor , Reforma Liturghica , si Vocatiile Sarcedotale . Dogma Mariei , si rolul laicilor in cadru Bisericii sunt adesea mentionate . Uneori , un episcop -- cum ar fi monseniorul Puech din Carcassonne -- nu ezita sa ceara -O REFORMA RADICALA A CURIEI . Dar trebuie acceptata realitatea ---- iar raspunsurile , in marea lor majoritate , dezamagesc , si se dovedesc conformiste , respectuase -- chiar servile -- fata de autoritatea romana , si sub nivelul ambitiei pontifului . Multe , au sincer in vedere , ca , Biserica sa poate tina pasul cu lumea moderna , dar emit propuneri tehnice destul de indepartate de intuitia profetica a papei Ioan-al-23-lea. Explicatia furnizata de catre comentatorii epocii este destul de simpla : -- Toti acesti episcopi sunt obisnuiti , de ani de zile , sa raspunda la ordinele venite de la Sfantul Scaun si considera scrisoarea lui Tardini ca un chestionar in plus . Care dintre ei ar fi putut gandi ca viitorul Conciliul va lua o turnura radicala ? Ceea ce i-a frapat pe toti istoricii care s-au aplecat asupra acestui munte de rezolutii a fost saracia raspunsurilor venite ............de la Curia Romana . In cel mai fericit caz , politicoase si conventionale , adesea reticente si temporizante , ele fac dovada unei incredulitati generale fata de initiativa lui Ioan-al-23-lea , mai ales , la nivel global , ptr a relua expresia lui Etienne Fouilloux , de un --conservatorism inveterat-- . Congregatia Conciliului isi concentreaza propunerile asupra luptei impotriva comunismului . Congregatia Seminariilor si Universitatilor sugereaza intoarcerea obligatorie si exclusiva la invatatura lui -Toma d'Aquino-[teolog si filozof medieval/calugar dominican] . Congregatia Riturilor se opune oricarei reforme liturgice globale si , la extinderea folosirii limbilor vulgare . Sfantu Oficiu redacteaza o lunga lista de --Erori-- ce trebuie condamnate si , subliniaza --Pericolul-- ecumenismului.... . Pe -7- aprilie-1960- , in jurul ultimei reuniuni a comisiei Tardini , Ioan-al-23-lea face publica -SINTESI FINALE - adica -18- pagini dactilografiate , vizibil inspirate din analiza adusa contributiilor de catre Episcopatul Italian , a carui opinie generala este fara indoiala conservatoare . Raportul contine , intradevar , propuneri de reforma , mai ales in legatura cu puterea episcopilor , dar limitate intr-o profunda conformitate cu suprematia romana .-------------------------------------------INITIATIVA SFANTULUI OFICIU----------------Pe -5-iunie-1960 , se trece la faza asa-zisa ,,pregatitoare''. Un -MOTU PROPIO- al lui Ioan-al-23-lea intitulat -SUPERNO DEI NUTU- care se refera la organizare , sprijinandu-se pe cele -10- comisii : - o comisie centrala deposedata pe loc de puterile sale in favoarea comisiilor sectoriale , care sunt copiate dupa modelul dicasterelor existente , fiecare cu un cardinal-presedinte , si un secretar.....etc. Contrar dorintei explicite a papei de a se face deosebire intre Conciliul si Curie , presedintii comisiilor sunt in marea majoritate ............inalti prelati ai congregatiilor corespunzatoare , cum ar fi : -Ottaviani , Mimmi , Pizzardo , Valeri , Masella etc. Sistemul este pazit cu strasnicie . Printre ziaristii acreditati la Vatican - asa-zisii vaticanisti - acesti cardinali sunt porecliti -PENTAGONUL- . Nici picior de laic prin vreo comisie , inclusiv in comisia asupra apostolatului laicilor -- in pofida protestului energic al cardinalilor germani Frings si Dopfner . Cei ce-i frapeaza pe observatori este rolul major pe care si l-a atribuit singura comisia tehnologica , pilotata -- ceea ce nu este deloc ilogic -- de Sfantul Oficiu . Aceasta instanta decisiva nu depinde decat de el , in pofida eforturilor unora dintre membrii sai . Din capului locului , respectiva comisie se situeaza deasupra celorlalte si isi anunta statutul : - ea estimeaza sa detina monopolul subiectelor referitoare la doctrina si lasa aspectele care tin de viata -pastorala- altora , iar ptr a se pune la adapost de eventualitatea emiterii unor dezaprobari , refuza orice comisie mixta . Presedintele ei , cardinalul Ottaviani , nu a facut niciodata un secret din obiectivul sau : - MANEBIMUS DOMINI IN DOMO NOSTRA-[Vom ramane stapani la noi acasa] . Ottaviani obtine unda verde de la papa ptr ca respectiva comisie teologica sa revada continutul doctrinar al textelor pregatite de alte comisii . Totul este bine pazit de catre Sacra Congregatie , sub auspiciile presedintelui sau . Si cand secretarul comisiei teologice , parintele iezuit Sebastian Tromp , isi asuma convocare unei subcomisii la Univeritatea Gregoriana , Ottaviani cere sa i se telefoneze din biroul sau , din Piazza del Sant'Uffizio , ptr ca fiecare dintre ei sa revina imediat la treburile lui . Cat despre teologii reformisti , invitati sa ia parte la lucrarile aceastei instante -[Janssen , Delhaye , Lubac , Haring , precum si Congar] , in ciuda protestelor publice ale arhiepiscopului de Dakar , [un anume monsenior Lefebvre] , ei realizeaza ca aceasta favoare este in special o modalitate de a-i constrange sa pastreze secretul , asa cum se angajasera solemn toti consultantii din toate comisiile . Nu o data , Congar va tuna si fulgera in Jurnalul Conciliului , subliniind ca nimeni nu-i asculta argumentele . Repliata in cladirea Sfantulu Oficiu , comisia teologica munceste exclusiv dupa bunul ei plac si functioneaza dupa propiile criterii . Astfel , pe -10-martie-1960 , ea propune un proiect al noului text privind Profesiunea de Credinta . Aceasta reforma nu are nici o legatura cu -VOTA- episcopilor -[Ottaviani va preciza ca ea se impusese mai inainte de a fi anuntat conciliul] . Reforma vizeaza inlocuirea -CREDO-ului- traditional , numit cel de la -NICEEA-CONSTANTINOPOL- imuabil din anul -381 . Cand comisia centrala primeste textul definitiv pe 22-ianuarie-1962- , Ottaviani precizeaza ca acest text va fi aprobat de papa inainte de conciliul si ca el va fi impus , asadar , parintilor conciliari . Prea este cusut totul cu ata alba : -orice deviere doctrinara- , -orice inovatie legata de conciliu va fi , prin urmare , condamnata in numele acestui text nou-nout . Manevra da gres . Pe de alta parte , constituirea unei comisii ,,orientale'' face aproape inutil Secretariatului ptr Unitatea Crestinilor al cardinalului Agostio Bea , o inovatie papala ignorata total de Sfantul Oficiu , din care nu va face parte nici unul dintre expertii sai . Ca ptr a dezaproba aceasta ciudata idee ca ,,ecumenismul'' ar putea face si altceva decat sa-i invete pe ,,fratii dezbinati'' sa se integreze in sinul Bisericii , marturisindu-si vina . Dar ptr cardinalul Bea necazurile se sfarseau aici : cand Secretariatul indrazneste sa proiecteze un -DECRETUM de JUDAEIS- chemandu-i pe catolici sa recunoasca radacinile iudaice al crestinismului , sa considere reconcilierea dintre evrei si crestini ca ptr o necesitate escatologica --- si sa condamne antisemitismul , Secretariatul de Stat retrage prompt acest articol din viitoarele discutii ale conciliului . Moartea cardinalului Tardini , secretar de Stat , in iulie -1961- , acorda un plus de speranta Sfantului Oficiu : succesorul sau , batranul cardinal Cicognani , in varsta de -78- de ani , cu o sanatate precara , nu risca sa dejoace manevrele lui Ottaviani si ale comisiei sale teologice .... .-----------------UN EXTRAORDINAR BILANT----------Ne-am insela daca am gandi ca aceasta organizare a fost sterila . Comisiile ei -- zecile de comisii/subcomisi si alte grupuri de lucru infiintate de ele au abordat sute de subiecte din toate domeniile , cu onestitate , minutiozitate , competenta , si chiar , uneori , cu o anume indrazneala . Lunile de munca intensa au permis o examinare a detaliului exhaustiv , un extraordinar -BILANT- al tuturor chestiunilor globale sau marginale , ridicate de Biserica in aceea jumatate a secolului al-20-lea . Dar spiritul general si expunerea concluziilor nu se ridica la nivelul asteptarilor suveranului pontif . Potrivit cardinalului francez Jean Villot , viitor secretar de stat ---- cea mai mare parte a comisiilor ,,au lucrat mai mult Pro-reformando codice . -[adica ptr revizuirea Codului de Drept Canonic] decat ptr a alimenta conciliul''. Cat despre teologul Yves Congar , el noteaza in Jurnalul Conciliului ca ,,schemele'' care au rezultat din aceasta incredibila intreprindere ,,par a fi fost scrise ptr societatea din vremea Conciliului Vatican-1- . Cele-10- , apoi -13- comisii pregatitoare au stabilit -70- de documente de sinteza denumite ,,scheme'' ce urmau sa fie discutate de cei peste -2000- de episcopi . Intelepciunea si-a pus cuvantul si ele au fost reduse la un total de -16 . Dar tot ramin -2000- de pagini tiparite - in conciliile precedente - pe care viitorii parinti conciliari , la sfarsit de parcurs , le vor studia cu atentie , inaintea deschiderii dezbaterilor . Tendinta generala este ca , ideea care prevaleaza la Roma in ajunul conciliului este ca , ceea ce a fost mai greu a trecut . Sub rezerva amendamentelor , schemele vor fi adoptate docil de catre episcopi . In varful ierarhiei , precum si in anturajul secretarului de stat , lumea se intreaba cu glas tare asupra oportunitatii intrunirii fizice a tuturor episcopilor : nu puteau fi consultati in scris si sa sa redacteze concluziile tinand cont de observatiile lor ? Pentru parintele Sebastian Tromp , secretar al comisiei teologice , munca se dovedeste atat de avansata incat conciliul ar putea sa le aprobe in doua saptamini . Insa in ultimele luni care au precedat ceremonia de deschidere , prevazuta ptr octombrie-1962 , un numar crescand de cardinali si episcopi isi exprima preocuparea legata de acea avalansa de texte dogmatice , impresionante prin rezervele lor manifestate fata de istorie , atitudine lor defensiva , scolastica rigida si imobilismul lor doctrinar . Destul ptr a sufoca , evident , orice discutie libera . Multi se mira , printre altele , ca se dezvolta atat de amplu chestiunile Bisericii -AD-INTRA- , adica analizate sub aspectul lor intern , disciplinar , institutional , si asa de putine texte se ocupa de Biserica de maine -AD-EXTRA- , adica de atitudinea ei fata de lumea moderna . Printre cei nelinistiti figureaza cardinalii -Dopfner-[Munchen] , Suenens-[Malines] , Alfrink-[Utrecht] , Konig-[Viena] , Lienart-[Lille] , Marty-[Reims] , Hurley-[Durban] , Leger-[Montral] , Gerlier-[Lyon] , si chiar Montini-[Milano] , precum si numerosi episcopi . La sfarsitul septembrie , in jur de -10- dintre acesti cardinali si episcopi , majoritate francezi si germani , ajutati de cativa teologi -[Chenu , Congar , Kung , Schillebeeckx] redacteaza un proiect de declaratie preliminara , care nu avea sa fie citit niciodata . Alti cardinali aproba orientarea data conciliului de catre schemele pregatitoare : Ruffini-[Palermo] , Siri-[Genova] , Cerejeira-[Lisabona] , Barros Camara-[Rio de Janeiro] , MacIntyre-[Los Angeles] , Caggiano-[Buenos Aires] , Proenca Sigaud-[Diamantina] , Urbani-[Venetia] ....etc . Dupa modelul celor mai eminenti reprezentati ai lor , parintii conciliari vor oscila intre doua opinii fundamentale de care va depinde orientarea conciliului si dincolo de el , viitorul Bisericii : -o conceptie ,,biblicopastorala'' , care privilegiaza intoarcerea la izvoarele si prevestirile Evangheliei , si o conceptie ,,dogmatica-juridica'' , ce se concentreaza asupra traditiei , a formalismului si a disciplinei . Partizanii dogmei si ai dreptului , condusi de Ottaviani , sunt cei care trag sforile .------------------------------------------------CUVANTUL PAPEI--------------CE POATE FACE , SI CE ARE DE GAND SA FACA PAPA ? Ioan-al-23-lea urmarise indeaproape intreaga pregatire a conciliului - Nu era orb - . El afla imediat cand ,,se urzesc unele manevre meschine in spatele sau'' , cum spune cardinalul Konig ---- deoarece papa stie sa priveasca in perspectiva , si este singurul , sau aproape , care vrea sa salveze cu orice pret , in cadrul acestor dezbateri virulente si al manevrelor de culise --Orientarea Spirituala a CONCILIULUI VATICAN-2- . In enciclica sa --PAENITENTIAM AGERE-- din -1-iulie-1962 , Ioan-al-23-lea face un apel solemn la rugaciune si la penitenta . El repeta pe toate tonurile ca este optimist si increzator -- dar este singurul -- stiind insa , in adancul sufletului sau , ca batalia avea sa fie apriga . Belgianul Suenens , pe care-l primeste de multe ori in acea vara la Castel Gandolfo , ii marturiseste : STIU CARE VA FI CONTRIBUTIA MEA LA CONCILIUL -- SUFERINTA . Timp de -10- ani , papa a vazut conturandu-se , din ce in ce mai adanc , scidarea dintre partizanii adaptarii Bisericii la cerintele lumii moderne si adeptii conservatorismului , cei care inspirasera -schemele- . Dar papa nu poate rupe Biserica in doua : - Cand sa recomandat cu tarie unitatea crestinilor , cum a facut-o chiar el in prima sa enciclica -AD PETRI CATHEDRAM- din iunie 1959 , ce trebuia inceputa prin pastrarea unitatii catolicilor . Pe -19-iulie-1962- Ioan-al-23-lea a urmarit cu neliniste infruntarea dramatica din cadrul comisiei centrale , dintre cei doi responsabili ai -schemelor- radical incompatibile in privinta libertatii religioase : - Ottaviani si Bea care isi vor arunca reciproc invective , primul acuzandu-l pe cel de-al doilea ca ,,a cedat cererilor non-catolic'' . Cum sa se solutioneze un conflict atat de fundamental ptr Biserica ? Secole de-a randul , catolicii , mostenitorii adevaratei credinte , incearca sa impuna lumii idealul lor divin , acordand intaietate drepturilor lui Hristos-Rege , cu o incredere deplina , inaintea drepturilor omului ... . Cu -6- saptamini inainte , papa este stapinit de indoieli . Intelege sa ramina fidel liniei sale de conduita si sa nu faca presiuni asupra dezbaterilor conciliului . Dar isi da seama ca -Vatican-2- este expus unor riscuri serioase de a deveni o adunare docila , fara alta functie in afara ratificarii schemelor in mod doctrinar programate de Curie . Pe -4- septembrie , el numeste in prezidiul conciliului cardinali despre care se stie ca sunt reformatori , cum ar fi Lienart , Frings , Alfrink . In Secretariatul ptr Afaceri Extraordinare , un organism inventat de el ptr a contracara un eventual blocaj --- ii desemneaza pe , Dopfner , Montini , Suenens . Pe -11-septembrie , papa rosteste un mesaj radiofonic opus tonului doctrinar si sec al tuturor ,,schemelor'' care circula de cateva saptamini . Dar un fapt nou , intim , avea sa precipite lucrurile . Pe -23-septembrie , Ioan-al-23-lea isi termina retragerea spirituala din oratoriul aflat in turnul San Giovanni , la doi pasi de palatul apostolic --- cand medicul sau personal cere cateva analize medicale . Rezultatul testelor efectuate este fara drept de apel si-i confirma intuitia : - este condamnat - nu incape indoiala ca nu va apuca sa vada sfarsitul conciliului . Nu mai are nimic de pierdut . Papa Roncalli se aseaza , la biroul sau , de la etajul al treilea al palatului apostolic , si incepe sa redacteze celebrul discurs pe care il va pronunta pe -11-octombrie in bazilica San-Pietro , fara ajutor din afara si fara note . Fara colaborator , cu exceptia parintelui Zannoni , care asigura traducerea textului in latina . Scriind un text absolut original , Ioan-al-23-lea va depasi in cateva fraze , toate aventurile care au fost cat pe ce sa impiedice Conciliul Vatican-2- . GAUDET MATER ECCLESIA.......... -------------------------------------------. Biografia dat --------ALBERIGO GIUSEPPE-[sous la direction de]-Histoire du Concile Vatican-2- [1959-1965],-Tome-1-Cerf-Peeters-1997 --- [sous la direction de]-Histoire du Concile Vatican-2- [1959-1965] , -Tome-2-Cerf-Peeters-1998 . ------DREYFUS PAUL -Jean-XXIII-[23],-Fayard-1979 .--------GROOTAERS Jan , Actes et acteurs a Vatican-2- , Leuven University Press-1998 . ---------LEVILLIAIN PHILIPPE-Dictionnaire historique de la papaute , Fayard-1994 .--------MARTIN JACQUES -Mes Six Papes , Mame -1993- . Biblioteca Nationala Romana-CIP-sin-litera-2010-B.Lecomte.
